Continentul dispărut al Pământului a fost găsit după 400 de ani de căutări. Zealandia a fost descoperită, dar misterul nu a fost deslușit
Continentul dispărut al Zealandiei a fost găsit după peste 400 de ani de căutări subacvatice pentru a găsi locul lipsă de pământ.
Oamenii de știință au explorat existența unui continent „dispărut” în ultimii 375 de ani și, în cele din urmă, s-au trezit în fața unor dovezi concludente.
Așa-numita „Zealandia”, cunoscută sub numele de Te Riu-a-Māui în limba Māori, a fost un continent care se întindea pe o suprafață de 1,89 milioane de mile pătrate și este bucata lipsă din fostul supercontinent Gondwana.
Acel supercontinent de odinioară includea și estul Australiei și vestul Antarcticii, dar Zealandia s-a „îndepărtat” de celelalte continente în urmă cu peste 550 de milioane de ani, scufundându-se treptat în ape.
Ce s-a întâmplat cu Zealandia
Geologii încă încearcă să afle de ce Zealandia s-a îndepărtat ca un pământ scufundat, dar între timp i-au găsit locul de odihnă, unde 94% din ea a zăcut sub apă.
Omul de afaceri și marinarul olandez Abel Tasman a consemnat inițial existența Zealandiei încă din 1642, prezentând-o ca pe o mare masă de pământ pe care a dat peste ea când căuta „marele continent sudic”.
A fost nevoie de 400 de ani pentru ca oamenii de știință să cadă de acord asupra informațiilor oferite lui Tasman cu privire la o mare masă de pământ situată la est de insulele sudice ale Noii Zeelande.
Dar munca asiduă a geologilor a confirmat în cele din urmă că Zealandia este reală, „noul” continent fiind în principal subacvatic.
La peste 2 kilometri adâncime în ocean se află locul de odihnă al continentului uitat, geologul Andy Tulloch, de la Zealand Crown Research, confirmând următorii pași ai investigației lor.
Înțelegerea modului în care masa de pământ s-a separat de restul continentului de care era atașat sunt următorii pași pentru înțelegerea celui de-al optulea continent al lumii.
Deocamdată însă, oamenii de știință au confirmat descoperirea importantă, cheia pentru înțelegerea modului în care s-a format placa aflându-se la 2.500 de metri sub suprafață.